I’m alive !

Imi vajaie capul de la o tigara de foi cu care m-am prostit la cafea in dimineata asta. Departe de mine intentia de a ma da mare; am pomenit de asta pentru a scuza eventuala lipsa de perspectiva si corenta din prezenta insiruire de, hai sa le spunem totusi, ganduri. Nu am mai scris nimic de aproape o saptamana. A trecut peste noi Craciunul, in mare, fara prea mari diferente. Variatiuni pe-aceeasi tema. Indiferent de situatie, perceptia generala este destul de monotona in ansamblu : crengute de brad, salata boeuf, globulete, salata boeuf, colindatori, salata boeuf, cadouri, Mos Craciun, salata boeuf. In ciuda acestui fapt nici anul acesta nu m-am dumirit daca se pune mazare in salata boeuf, sau nu. De aceea in zilele Craciunului prefer sa ma retrag in calmul si linistea spatiului patriarhal pe care, de bine de rau, cu plusuri dar si cu minusurile inerente, il administrez de o buna bucata de viata incoace. Logic ca am mancat ca un porc, logic ca, om fiind, nimic din ceea ce este omenesc nu mi-a fost strain. Exceptie facand si de aceasta data orice apropiere de licorile mai slab sau mai puternic alcoolizate, relatiile mele cu conu’ Bachus fiind iremediabil si ireversibil deteriorate de aproape opt anisori de zile. Nici in comunicarea cu Mos Craciun nu am inregistrat imbunatatiri, hodorogul continuand sa ma ignore de parca nici n-as exista pe fata pamantului. Ce-i drept nici eu nu mai facusem ca in anii anteriori lista cu dorinte asa ca, daca anul asta s-a bazat pe peticul de hartie pe care se astepta sa il primeasca de la mine pentru a se sterge la fund, si-a luat teapa. Cel putin, daca tot nu mi-a dat nimic, macar nu mi-a luat. Si nu mi-a luat un lucru la care tin foarte mult : acela de a-i tine locul, dandu-mi voie sa ma joc eu putin de-a Mosu’ pentru cei dragi. In limita posibilitatilor, ca eu n-am nici renii nici bugetul lui. Las deoparte orice incercare de a cataloga in vreun fel, in termeni concreti, anul ce sta sa se incheie. Si nici nu intru cu un wish-list creionat punctual in cel ce sta sa vina. Raman fidel uzatului “Sanatosi sa fim !”. Sigur, vor fi unele momente peste a caror trecere cu bine se cuvine sa meditez inca de pe acum pentru ca in cazul lor crestinescul “Cum o vrea bunul Dumnezeu” se cuvine sa primeasca un plus de atentie si implicare si din partea mea. Ca Dumnezeu, dragutul de El, mi-o da. Dar trebuie sa fiu si eu pe-acolo, sa bag in traista, nu ? In fine, daca o fi ca blogului astuia sa-i fie dat sa “functioneze” si-n 2014 avem timp sa vorbim despre toate. Si uite-asa, am ajuns la finalul unei postari in care nu am reusit sa spun nimic inteligent. Macar cu ocazia asta ati aflat ca sunt bine, sanatos, ceea ce va doresc si voua ! si n-am cazut rapus in lupta cu excesele. Si mai aflati ca, printr-un concurs mai putin favorabil de imprejurari, voi petrece Revelionul in slujba mandrei noastre patrii. Si cum indraznesc sa sper ca va fi o noapte linistita si fara peripetii, am sa trec pe la voi sa ne pupacim pentru un an mai bun. Booon… Am stabilit ca ne “vedem” maine seara. Daca plecati de-”acasa” sau sunteti ocupati cu sarbatoritul, lasati deschis. Promit sa nu fac prea mare deranj. Nu las insa anul sa se incheie fara a transmite o urare, din suflet, ficati si incheietura mainii stangi (cu aia dau mai bine), clasei politice care nu a ratat nici acest sfarsit de an in demersul lor continuu de a-si bate joc de noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu