Un articolas, doua subiectele

Buna ziua. Eu nu ma mai mir de molima diminutitivarii care a contaminat in ultimii ani creierele multora dintre noi, eu mi-am dat azi o (posibila) explicatie. Mai inainte insa, pentru a va introduce in context, am sa va spun ce am facut in aceasta dimineata. Dupa mancarica, pe ploicica Stiam eu de o fustitica frumusica rentabila la pretisor si am folosit pretextuletul promotiei sa ma grabesc sa-mi completez vezi-doamne si lipsurile alimentare din camaruta. Vazusem eu ceruletul innegrit de norisori de ploicica, dar dupa cum v-am povestit si-n articolasul” Bookfest de Lujerului”, rareori ratez promotiile clar avantajoase, de ce sa fi riscat eu s-o pierd pe aceasta? Stiti ce bine se aseaza fustitica pe dosuletul meu? Era si pacat sa ma las acum descurajata de basicutele alea reci ale stropisorilor de ploicica. Am platit produse naturiste, vestimentare, alimentare si igienice cu ditamai sutisoarele de lei si cu cardutul de fidelitate, in schimbul carora vanzatoarele mi-au inapoiat bonulete si rest, banuti. Ok. Doamnele vanzatoare se tem sa ne trateze ca  adulti iar oamenilor le pica bine alintul lor. Ele se iluzioneaza ca sunt superioare pentru ca au produsul pe care noi il cautam si in acelasi timp sunt vulnerabilizate de clientii dificili care, se pare, le-au determinat sa ne ia pe toti cu binisorul. Personal, tocmai asta ma irita, ca nu intuieste niciuna sobrietatea mea care reclama respect, nu liguseala. Dar nu ma indoiesc ca nu sunt putini aceia care se simt mangaiati pe crestet  de duduile acestea care le redau banuiesc cu aceste abordari diminutivate sentimentul de ocrotire din copilarie. Am renuntat sa merg la magazinul unde vanzatoarea ma imbia cu iaurtel, margarinuta si caramelute. Si daca asa or fi fost invatate sa trateze clientii  la cursurile de marketing pe care le-or fi absolvit in sase saptamani? Nu vreau sa fiu nedreapta, cand voi intelege altceva despre aceasta, promit sa reconsider subiectul. Ma bucura talentul dumnealor, ma onoreaza girul pe care l-au dat modestei mele scrieri Sunt o norocoasa, am fost ajutata sa descopar – prin  like-ul pe care l-au dat unora din textele mele-  cel putin doua persoane cu al caror stil rezonez si astfel spiritul meu s-a imbogatit. Daca (re)cititi articolul meu “Frumusetea cuvintelor”, imi veti intelege bucuria de-a avea in plus autori pe care sa-i citesc cu voce tare, delectandu-ma: Valeriu Barbu, Flavius Obeada.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu