Iubirea, paliativ pentru depresie

Buna ziua. De cand am blog, inscriu aici ceea ce as fi scris in caietele mele, doar ca intr-o postura mult mai incomoda deocamdata, pana voi avea un laptop. De aceea, cu tot regretul, nici din articolele multora din blogger-ii de talent pe care i-am descoperit nu pot citi cat mi-ar placea. Am salvat insa adresele celor care m-au atras si stiu de ele ca de cartile inca necitite de pe rafturile bibliotecii mele: ma asteapta zile si nopti de desfatare. Asadar. Voi vorbi despre mine in relatia cu cel din articolul “Sita mea e noua si dupa doi ani”, viitorul meu sot. Promit ca nu voi aborda in stil telenovelistic subiectul, detest genul. Fac aceasta acum pentru ca ma simt datoare sa constientizez in mod desavarsit ceea ce am norocul sa traiesc. Din cauza unor dureri atroce de coloana, am dezvoltat o depresie pe fond organic. Asta inseamna ca sunt vie, optimista si spirituala cand ma simt bine, si detasata de toate cand nu. E o drama personala pe care n-o detest insa in totalitate, e o nenorocire care ma intelepteste continuu aratandu-mi adevarul despre viata si moarte, despre desertaciune si importanta reala a lucrurilor. Dar despre asta, poate altadata. Sunt iubita de un om foarte simplu dar capabil sa-mi fie calmant in episoadele cele mai grele. Ganditi-va ce privilegiu! Dovezi sigure de iubire El isi rabda durerile sale dar plange pentru suferinta mea. Ma insoteste prin travaliul durerii catre eliberarea de ea atat fizic, indiferent de ora, tinandu-ma in brate la pieptul sau, apucandu-ma de incheietura mainii si mangaindu-mi parul, cat si empatic, cerandu-mi sa-i descriu explicit, iar si iar ce simt. Daca plec ore intregi cu treburi, ma-nsoteste la telefon sa ma incurajeze, sa stie ca mi-e bine. Ma sprijina sa fac lucruri doar pentru a-mi darui sansa succesului . M-am pomenit realizand retete de care nu m-as fi apropiat niciodata, afisand public ceea ce scriam inainte doar pentru mine. Aprecierile celor care m-au citit ne-au bucurat deosebit, pentru unele like-uri tipam de fericire. Scriu mai mult pentru el decat pentru mine sau pentru cei care-mi acceseaza blogul, ii dau posibilitatea sa-mi dea  mie prilejul sa fiu multumita, il fericeste asta. Amana implinirea dorintelor proprii pentru ca eu sa am cat de des motive de satisfactie. Ma incurajeaza sa-mi asigur toate detaliile de confort (vestimentar si nu numai) pentru a-mi intari mie increderea de sine. Nici nu-i trece prin cap ca ma dichiseste pentru alti barbati, stie ca e singurul care ma intereseaza. Stie despre toate starile mele dupa cum ma intorc de pe-o parte pe cealalta, dupa cum oftez, dupa cum imi ascund fata rusinata in umarul sau, dupa cum tac si cum vorbesc. Nu voi mai dezvalui niciodata atata cat astazi privind latura intima a vietii mele, din iubire si recunostinta insa am scris acest articol si i-l dedic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu