Rastignirea stricatorului de nopti

Ma hotarasem sa prind in carligul ciobit al unditei cel mai mare peste. Sublimul posesor de aripioare neindoite inca, sarate, doritoare de val, sublima amfibie proasta ce-alearga dupa prima farama de grau aruncata dupa cum pica zarul. Eram atat de decis s-o fac incat mi-am biciuit desteptatorul toata noaptea, l-am tras de ace pana cand tipetele sale mi-au iritat vecinii. Era desfigurat acolo, pe noptiera, fara aparare si fara nici o posibilitate de a fugi. Unde ar putea alerga un desteptator o cursa infama de 100 de metri plat pentru a scapa de bici? E imposibil cred, nu s-ar descurca in cutia cu pereti in care locuiesc. 

Nu stiu ce-as putea face cu pestele, nu am ceaun, cuptorul mi-e plin de plictiseala si a devenit un iglu maret de-a lungul timpului. Chiar ca nu stiu ce-as face, dar eram atat de hotarat sa-l prind… Am iesit din casa. Soarele era inca rece, fara chef, tatal clorofilei de toamna nu se daduse jos din pat. Eram singurul nebun pe strazi, cu rucsacul in spate, doritor de razboaie marine. La lupta! Cu ochii injectati si palmele stranse, gata sa sugrume pestele. Imi amintesc cum m-am sters de peretii caselor zeci de minute, alergand spre front, julindu-mi si injurandu-mi neputinta de a ajunge mai repede.

Cred ca dorinta de a-l vedea cu botul prins in carlig mi-a venit cu cateva nopti inainte. Imi tot aparea in vis cu un gherghef in care prindea in ate colorate un fel de faptura. Nu stiu exact ce era, femeie sau copila, trup nebun ce nu putea fi atins, in fiecare noapte venea cu acele lui si cu atele colorate si umplea ghergheful acela nenorocit cu tot felul de ispite. De atunci imi doresc sa-l vad schiop. Un peste neputincios, incapabil sa-mi bantuie noptile cu tot felul de propuneri.

Urasc momelile, plictisurile si lunile ce trebuie sa treaca pana cand ispitele mi se vor intinde in brate. Urasc canalele de scurgere in care-mi rup picioarele gonind sa prind iluzii in carlig. Nu-mi plac iesirile fara de scop, taramurile dezarticulate si nelegiuirile de care tot visez ca sunt capabil. Undita nu am avut niciodata. Ma privesc in oglinda si urasc total pescarul de ocazie…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu