Crabul polar

Cand gasesc pe jos o pastila, ma uit cu atentie in jur; se sufoca cineva, explodeaza artere, de sub limba cuiva lipseste boaba ce-l poate repune pe picioare… Nu am mai gasit demult pastile. Cred ca oamenii incep sa se insanatoseasca, crabii ratiunii ii pisca de cap si incep sa realizeze. Ce? Habar nu am. Dar incep sa realizeze.

Baubaul din buzunar se rascoala, e nelinistit si fara ocupatie. Casca neintrerupt si-mi smulge nasturii cu dintii prost crescuti.

Ieri, pe strada. Cineva statea asezat in fund si batea cu doua bete de toba capetele umbrelor celor care treceau pe acolo.

Ciocanesc cu degetele in aer, imi place sa lovesc cerul. Dar mi-e teama ca va curge galbenus…

Voi mulge noaptea asta neagra ca pe o capra, sa-mi behaie zorile de foame…

Animal preistoric, hamesit si galagios, iti pute blana. Inceteaza in a-mi bantui linistile si vezi-ti te rog de treaba. Multa vreme am crezut ca e un balaur infiorator, era doar o biata vulpe polara in cautare de umeri…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu