Inceput de an in Castelul Huniazilor

Propunerea  de a petrece  sfarsitul de an in Hunedoara m-a incantat din prima clipa, fara a mai sta pe ganduri la celelalte propuneri .O zona inclusa in top 20 locuri de vizitat in viitorul apropiat. Cu toate ca merg in  fiecare an la targul de turism de la Romexpo, nu am ales niciodata sa merg intr-o vacanta apeland la o agentie de turism. Am fost mereu adepta vacantelor planificate de mine pas cu pas, fara a depinde de cineva, In cazul de fata o agentie de turism.
Anul acesta targul a reusit sa ma impresioneze  iar standul celor care reprezentau Hunedoara m-a fascinat. Foarte bine organizat, persoane amabile si zambitoare, dispuse sa  petreaca cu tine 20 de minute in care sa-ti povesteasca despre Hunedoara  si mai ales despre Castelul Corvinilor. Mi-au placut pentru ca nu au incercat sa ma convinga de nimic(asa cum incercasera inainte lor cei de la un alt stand) si  pentru ca  puteai  citi in privirea lor placerea cu care povesteau de casa lor,Hunedoara.Povestile lor ,dorinta mea de a vizita aceste locuri si un early booking avantajos au fost factorii care intr-o proportie destul de mare au  inclinat balanta in favoarea alegerii unui pachet de 4 zile  la Pensiunea Diana, situata intre Deva si Hunedoara. Astfel puteam  vizita doua orase.
Trebuie sa recunosc  ca spre rusinea mea mereu am asociat Hunedoara cu un singur lucru:Castelul Corvinilor sau castelul Huniazilor asa cum mai este cunoscut. Probabil ca nu sunt singura care pateste  acest lucru. Cu toate astea asteptam cu nerabdare sa ajung acolo,sa vizitez unul dintre cele 10 ‘’palate’’ de poveste asa cum a fost prezentat de un site american alaturi de constructii de o extraordinara frumusete precum sunt castelele Neuschwansteinşi Hohenschwangau din Germania, castelul din Sussex (Marea Britanie), castelul Eltz din Germania ,castelul Lichtenstein din Baden-Württemberg. Se intampla uneori realitatea sa depaseasca cu mult povestile. Cel putin asa a fost in cazul meu.Castelul mi-a spus povestea lui fara sa aiba nevoie de cuvinte.
Pe data viitoare!

Paroxism

…Si Totul a devenit Nimic si Nimicul a redevenit tot, dar un tot mai mic si mai slab si mai… fals. Intr-o secunda. Sau poate doua. Si cerul mi-a cazut in crestet cu un zgomot surd si am cazut din cer, in racnete stridente de salbatici rasculati, in urmatoarea secunda. Sau poate doua? M-am afundat in prapastie atat de adanc incat mi-e teama sa ma mai inalt, mi-e teama ca n-am sa mai pot niciodata. In abis l-am intalnit pe Zoroastru care bajbaia ca si mine prin bezna predicand despre o noua religie, un nou Dumnezeu, o noua era. L-am zarit o singura secunda neagra si afurisita si apoi a disparut in intunericul din mine.



…Si Intregul s-a spart in mii de cioburi fumurii, iar cioburile le-am adunat intr-o gramada trista care e dearte de a mai fi vreun intreg. Am vrut sa intorc Luna cu fata nevazuta spre Pamant, dar Pamantul nu a vrut sa vada decat fata Lunii pe care o cunostea deja, a refuzat sa admita ca ar putea sa existe ceva mai mult decat atat. Si Luna a acceptat sa se inoarca la ce a fost, ramanand adevarata numai o secunda. Sau poate nici macar atat. Cat de sinistru e adevarul asta camuflat in minciuna si cat de dureroasa e minciuna asta despre care stii ca e minciuna si totusi o impachetezi frumos in ambalajul unui adevar consumat. Si ca sa fii crezut, crezi si tu in minciuna cu iz de adevar credibil. Dar numai o secunda. Sau poate nici macar atat.

…Si Sfera a pocnit ca un balon de sapun care ti-a atins palma. In locul ei n-a mai ramas nimic tangibil. Au ramas numai sentimentele astea ciudate, amestecul asta care imi da fiori si imi goleste venele de rosul lor, invamaseala asta de frica si ura si panica si isterie si deznadejde si durere si … toate astea impinse la paroxism. Daca n-as sti ca sunt nemurioare, as incerca o sinucidere. Cand nemurirea devine apasatoare si te impinge spre nevroza, ce faci cu ea? Ce faci cand vrei sa te proiectezi in dumnezeul care crezi ca esti si nimeni nu crede ca esti asa cum esti si nu cum credeau cu totii ca erai? Ce e de facut cand nimeni nu intelege sensul frazelor tale, desi inteleg cu totii fiecare cuvant in parte? Ce-ti ramane de facut cand esti condamnat la eternitate, dar la o eternitate pe care o vei trai in minciuna, disimulare si intuneric? Cum traieste ingerul cazut despre care nici nu stii ca a cazut? Cand apogeul e atins, intensitatea sentimentelor ar trebui sa mai dureze cel mult o secunda. Dar daca secunda aceea va fi vesnica?