Azi…

Viata mea depinde de o tenta intamplatoare de culoare vie dintr-o incapere, de un cer senin de dimineata, un anume parfum pe care l-am adorat candva si care imi trezeste o aminte subtila, un citat dintr-o carte uitata peste care am dat inca o data, o cadenta dintr-o melodie care-mi ajunge pana la inima.

Azi e ziua in care voi fi fericita. E ziua in care vestile rele nu vor mai exista.

Ziua in care voi darui cu generozitate zambete pe care nici macar nu le voi cere inapoi. Ziua in care voi rade zgomotos si ma voi alinta la nesfarsit.

Azi e ziua fara certuri. Pentru ca nimic nu poate fi atat de grav incat sa ma faca sa-mi intorc privirea de la frunza ce cade molcom sub ochii mei. Danseaza primul si ultimul sau dans si mie-mi sta gandul la probleme fara importanta? Nimicuri.



De fapt, astazi e ziua in care ma voi indulci cu dulci nimicuri. Voi sta pe o banca in parcul cu tei, voi mirosi toamna si o voi lasa sa-mi patrunda in piele. Voi privi copiii care se joaca si ma voi amuza cand o sa-i surprind discutand foarte serios despre probleme existentiale, incercand sa joace rolul de “om mare”. Infricosator rol, totusi.

Voi manca ciocolata si clatite, voi bea cafea fierbinte, amara si cu-n strop de zahar de dimineata si-un ceai fierbinte in miez de zi. Ma voi plimba prin locuri de-atatea ori vazute, dar doar acum colorate in visiniu, galben, verde si maro.

Imi voi pune piesele preferate pe repeat.. Voi deschide geamul si voi mirosi racoarea diminetii de octombrie.

In prag de seara, vreau o baie cu spuma fierbinte, un film care sa ma faca sa visez si-un somn linistit. Si cand o sa ma trezesc…vreau lenevirea aia de dimineata, cand ti se pare ca niciun loc din lume nu e mai primitor decat patul tau si nimic nu e mai calduros decat pilota ta cea verde inchis.

Azi, vreau zi perfecta de toamna.